Angelica sau iarba celor sapte îngeri a fost cultivata în gradinile manastirilor înca din Evul Mediu, fiind recomandata pentru proprietatile sale medicinale si condimentare si pentru aroma deosebit de placuta, cu gust dulce-amarui. Multiplele mijloace de vindecare a bolilor fizice si psihice cu ajutorul preparatelor din angelica arata valoarea deosebita a darului pe care îngerii l-au oferit oamenilor spre pastrarea sanatatii. Orice gospodar este îndemnat sa-si cultive în gradina proprie aceasta „iarba a îngerilor“ si va avea o farmacie a casei permanent deschisa.
Cunoscuta sub denumirile de angelica, planta cuprinde circa 50 de specii, dintre care cea mai valoroasa este Angelica archangelica, a carei denumire de gen vine de la cuvantul latin angelus – înger, iar denumirea de specie rezulta din combinatia dintre cuvintele grecesti arho – primul si aggelos – înger. Din amintiri transmise de la generatie la generatie, se spune ca „iarba îngerilor“ a salvat de la moarte un mare oras european, bantuit, în secolul al VII-lea, de o epidemie de ciuma.
Specia este originara din Islanda, Groenlanda, tarile scandinavice si Siberia, de unde s-a raspandit în zonele temperate ale Europei si Asiei. Eschimosii credeau ca radacinile de angelica ar avea efecte deosebite în cresterea rezistentei corpului la gerurile mari ale iernii si la bolile microbiene si virotice. Creste spontan în etajul montan si submontan, la altitudini de 500-1.500 de metri, prin locuri stancoase si umede, în chei, la marginea padurilor, a paraielor si raurilor.
Fiind declarata monument al naturii, ocrotita prin lege, nu este admisa recoltarea speciei din flora spontana a plantelor, pentru a evita disparitia lor din natura. De aceea este intens cultivata în unele tari europene, mai ales în Germania, Franta, Belgia, Olanda si Polonia, mari producatori de uleiuri volatile.
În scopuri medicinale se folosesc radacinile, tulpinile, frunzele si semintele, deci toate organele plantei. Rizomii cu radacini se recolteaza dupa anul II de cultura, în lunile august-octombrie sau la începutul primaverii (martie-mai). Dupa uscare la soare sau în camere putin încalzite (sub 400C), radacinile capata un miros aromat, caracteristic si gust amar-aromat, usor picant. Frunzele si tulpinile se recolteaza în iunie-iulie, iar semintele în iulie. La recoltare, planta nu va fi atinsa cu mana umeda, deoarece sucul sau este iritant asupra pielii si a mucoaselor sensibile. Poate declansa unele fotodermatoze prin fotosensibilizarea dermei expuse îndelung la radiatiile solare.
Proprietatile tamaduitoare ale angelicai
La nivelul aparatului digestiv au fost constatate efecte favorabile în: gastro-duodenita cronica, arsuri stomacale, ulcer gastroduodenal, dispepsii de origine hepato-pancreatica, stimularea secretiei pancreatice, hepatite, ciroze, dischinezie biliara, dureri de stomac, vome spastice, crampe stomacale, colici, enterite, balonari, rectocolita ulcero-hemoragica, constipatii, bulimie pe fond nervos (pofta necontrolata de mancare). Se folosesc:
- decoctul din radacini si seminte;
- tinctura (luand cate o lingurita de 3-4 ori pe zi, înainte de mese);
- pulbere din radacini si seminte uscate si macinate fin, care se tine sub limba timp de 5 minute.
Pentru bolile aparatului respirator exista efecte în: astm bronsic, bronsite cronice, epidemii de gripa, tuse, febra, tuberculoza, fortificarea bronhiilor, sinuzita. Se folosesc:
- decoct din radacini si seminte uscate;
- tinctura din radacini;
- ulei volatil din seminte, luat în doze reduse;
- mestecarea semintelor de 3 ori pe zi, ceea ce reduce frecventa bolilor cu 50%.
Contra afectiunilor sistemului nervos actioneaza în: astenie fizica si intelectuala, sindrom isteric neuroastenic, nevralgii, agitatie nervoasa, labilitate psiho-vegetativa, stress, migrene, oboseala, surmenaj, anxietate, stari depresive, excitarea functiilor cerebrale, dureri de cap, spasme de origine nervoasa, paralizie, epilepsie, rahitism. Se folosesc:
- infuzie sau decoct din radacini;
- macerat la rece într-o cura de 30 de zile;
- ulei volatil din seminte, luat în doze reduse;
- pulbere din radacini uscate si macinate.
Uleiul de seminte are rol de excitant cerebral
În reumatismul cronic degenerativ, poliartroze si guta se folosesc:
- decoct din radacini uscate;
- decoct amestecat cu otet pentru frectii locale;
- tinctura din ulei de angelica si camfor în alcool 700;
- ulei eteric de angelica (se iau 25 picaturi în 50 ml ulei de floarea soarelui sau masline);
- pulbere din radacini uscate.
În afectiunile cardiovasculare exista efecte bune în aritmii extrasistolice, palpitatii, întarirea inimii.
Pentru întarzierea în dezvoltarea mentala si în dificultati de concentrare la copii si scolari se foloseste uleiul din seminte cu rol de excitant cerebral.
La gusa exoftalmica se indica macerat timp de 8 ore din radacini proaspete.
Pentru eruptii tegumentare, eczeme, plagi, acnee, contuzii, ulceratii, muscaturi de caine turbat si afectiuni bucale se utilizeaza: comprese cu decoct din radacini proaspete si frunze crude si comprese cu tinctura diluata.
În anemii provocate prin pierderi hemoragice, boli infectioase si convalescenta prelungita se recomanda tinctura din radacini.
Pentru întarzierea procesului de îmbatranire este indicat uleiul eteric din seminte, în doze reduse, cu rol de excitant cerebral.
Forme de preparare si utilizare a produselor terapeutice
- infuzie din radacini, seminte si tulpini preparata dintr-o lingura la 250 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese;
- decoct din 10-15 g radacini uscate la 500 ml apa; se fierbe 10-15 minute la foc mic si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese;
- decoct din seminte de angelica: o lingurita se fierbe 5 minute, se infuzeaza acoperit si se beau cate doua cani pe zi, îndulcite cu miere de albine;
- macerat din radacini si seminte (în parti egale), care se prepara din 20 g planta la un litru apa rece, avand efecte în crampe stomacale, colici intestinale, vome, astenie, ameteli, vertij, nevralgie si afectiuni ale glandei tiroide ;
- tinctura din radacini (20 g în 100 ml alcool 700) se lasa la macerat timp de 10 zile si se iau cate 10-20 picaturi de 3 ori pe zi, înainte de mese, într-o cura de 30 de zile;
- tinctura din amestec de angelica, podbal si iarba mare (în parti egale); se consuma cate 1-2 lingurite de 3 ori pe zi, cu bune efecte în astmul bronsic;
- comprese reci cu macerat din radacini proaspete sau frunze crude (50 g la litru) pentru plagi, contuzii, ulceratii, hemoroizi si fisuri anale.
- cataplasme din frunze de angelica, frunze de ruta si miere de albine pentru rani provocate prin muscaturi de caine sau sarpe.
- vin din radacini sau tulpini maruntite (50 g macerate într-un litru de vin alb sec timp de 10-14 zile); se agita zilnic, se strecoara si se beau 1-2 paharele de 100 ml pe zi, înainte de mese;
- vin din amestec de angelica si pelin, care se macereaza 8-10 zile si se consuma cate o lingura de 3 ori pe zi, avand efecte în parazitoze intestinale si ca întaritor digestiv;
- lichior tonic din 25 g tulpini verzi si 1 g nucsoara, care se macereaza timp de 15 zile în 1,5 litri alcool 700 din fructe; dupa strecurare se adauga sirop facut dintr-un kg zahar si 500 ml apa si se pastreaza la rece;
- crema alcoolizata preparata din: 10 g tulpini de angelica, 4 g nucsoara, 1,5 g scortisoara, 0,3 g cuisoare; totul se macereaza timp de 6 saptamani într-un litru de alcool 700, se adauga sirop format din 300 g zahar, 300 g apa, se continua macerarea si se strecoara;
- pulbere din radacini uscate si maruntite, din care se ia cate un varf de cutit; se tine timp de 5 minute sub limba de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, în cure de durata.
Alte utilizari
Parti din planta pot servi la aromatizarea multor mancaruri preferate de locuitorii din vestul Europei. În nord, laponii fierb frunzele si radacinile de angelica în lapte, pregatind o mancare speciala, foarte aromata.
La prepararea unor produse de cofetarie (dulceturi, prajituri, bomboane) se folosesc tulpinile verzi care sunt înalbite concomitent cu petiolurile.
Lichiorul Vespetro, atat de laudat în Occident, se prepara tot dintr-un amestec din: seminte de angelica (55 g), fructe de anason si fenicul (cat 7 g) si de coriandru (6 g). Dupa macinare se macereaza timp de 8 zile în alcool 700, se strecoara prin tifon dublu si se îndulceste cu 500 g zahar si 60 ml apa, avand cele mai bune efecte în tulburarile digestive si balonari cu gaze intestinale.
Mult succes are balsamul Comandorului preparat din: radacini de angelica (10 g), sunatoare (20 g) si alcool 800 (720 ml); se lasa la macerat 8 zile cu agitare zilnica dupa care se adauga smirna (10 g), tamaie (10 g), iar dupa 10 zile se mai adauga balsam de Tolu (60 g), smirna (60 g) si aloe (10 g). Dupa o macerare de înca 10 zile se filtreaza si se da în consum.
Se poate prepara un lichior de angelica cu efecte aperitive si digestive din tulpini verzi de angelica (45 g) la un litru alcool 400; se lasa la macerat 4 zile, se adauga 1 kg zahar si 750 ml apa, se continua macerarea înca 7 zile, se filtreaza si se pastreaza în sticle bine închise.
