Candida albicans
Ca in padure, substratul acid prezent in organismul uman favorizeaza inmultirea ciupercilor. Echilibrul tulburat se poate restabili cu mari dificultati daca nu se fac intervetii speciale, caci metabolismul ciupercilor amplifica la randul sau acidifierea. Desi micoza a devenit oarecum o afectiune populara, nu beneficiaza de suficienta atentie. Cea mai eficienta metoda prin care ne putem proteja pe termen lung de acidifiere, este introducerea in organism substante minerale sub forma organica pe langa alimentatia si stilul de viata rational. Doar in aceasta formula le poate absorbi si asimila organismul nostru. Pirul crestat, germenii de grau, semintele, nuca, fasolea, lintea: sunt doar o parte din lista alimentelor bogate in elemente minerale valoroase, lista ce poate fi completata rational cu Spirulina.
Exista produse pe baza de microalge, in care spirulina este mixata cu substante anorganice sau cu asa-numita alga marina litotamnium, devenind astfel bogate in minerale organice.
Candida albicans se regaseste in flora intestinala a fiecarui om, la scurt timp inainte de nastere, dar fara a fi nociva. Aceasta ciuperca devine patogena atunci cand se inmulteste excesiv, mecanism prin care se sisteaza echilibrul natural al florei intestinale. In momentul in care Candida se inmulteste in intestine, se modifica si caracteristicile anatomice si fiziologice ale sale, in sensul ca forma drojdiei se schimba in ciuperca, imprastiindu-si radacinile alungite (rhizoide). In acest fel penetreaza mucoasa si se poate raspandi in intregul organism. Candida (ciuperca de drojdie-gresit) strabate peretele intestin ajungand la toate organele prin intermediul circulatiei sanguine si limfatice, influentand metabolismul acestora. In masura in care scade alimentarea cu oxigen a celulelor noastre, in acelasi ritm se dezvolta Candida albicans, intrucat ciuperca necesita mediu anaerob.
Din acest moment un singur pas ne desparte de dezvoltarea tumorile canceroase (celulele maligne nu necesita aprovizionare cu oxigen). Asadar micoza nu este un fenomen local, ci se poate raspandi in intregul organism, chiar si atunci cand punctul de pornire se afla in intestinul subtire sau gros. Sistemul imunitar este capabil sa tina sub control fara probleme o flora intestinala echilibrata, in care ciupercile supravietuiesc in simbioza naturala cu bacteriile saprofite (benefice).