 Ascaridiaza
Ascaridiaza este o parazitoza determinata de geohelmintul Ascaris lumbricoides, cel mai frecvent intalnit vierme din familia nematodelor.
Se estimeaza ca, in jur de 1,2 miliarde de oameni sunt infestati cu ascarizi in intreaga lume. Desigur, frecventa ascaridiazei este mare in zonele tropicale si subtropicale, mai ales daca exista conditii deficitare de igiena. Si in tara noastra, ascaridiaza este intalnita indeosebi la copii.
Prin parazitarea cronica a copiilor de varsta scolara, ascarizii, alaturi de alte nematode (dintre care cele mai frecvente, dupa ascarid, sunt Trichiurus trichiura si Ancylostoma duodenale) contribuie semnificativ la aparitia deficitelor cognitive, a retardului neuropsihic si fizic si a malnutritiei.
De remarcat ca acelasi copil poate avea concomitent mai multe parzitoze. Povara reprezentata de cele trei parazitoze o echivaleaza, pe plan mondial, pe cea produsa de malarie sau tuberculoza.
Genul Ascaris are 17 specii. Ascaris lumbricoides este specific omului si, exceptional, a fost gasit si la porc. Desi a fost evidentiat si la multe alte gazde (pisici, cimpanzei, diferite primate, cobai, iepuri, sobolani, veverite) nu exista dovezi ca poate atinge maturitatea sexuala si produce oua fertile. Ascaris lumbricoides este cel mai mare nematod care paraziteaza omul, femelele atingand 30 cm x 0.5 cm. Viermele adult traieste in lumenul intestinului subtire, iar femela produce zilnic aproximativ 200 de mii de oua, care se elimina prin materiile fecale. Ouale nefertilizate nu sunt infectante. Ouale fertilizate embrioneaza si devin infectante dupa aproximativ 18 zile, termenul putand fi mai lung in functie de conditiile de mediu. Parazitul prefera solurile calde si umede, ferite de actiunea directa a soarelui, care le distruge rapid. Este importanta si adancimea la care se afla ouale pe sol: la suprafata ele rezista 21 - 29 de zile, iar la 40 - 60 de centimetri pot supravietui pana la 2 ani si jumatate! Ouale pot strabate iarna pe sol, provocand infectii la incalzirea vremii. In conditii experimentale, ouale au trait 6 - 14 ani, desi in general supravietuirea este de circa 28 - 84 de zile.
Etapa de dezvoltare pe sol este obligatorie, ca in cazul tuturor geohelmintilor, viermele trecand aici in a doua faza larvara. Ouale pot fi imprastiate in sol de catre rame, insecte, animale care sapa.
Praful contaminat cu oua poate fi diseminat de vant si poate conduce la cazuri de infectare prin inhalare sau inghitire. In ariile endemice, ouale sunt prezente in numeroase spatii sau pe obiecte: monede, clante de usa, praf, degete, deseuri subunghiale, mobile, fructe, insecte, toalete publice, mijloace de transport in comun, clase de scoala, legume, etc.
Omul inghite ouale ce contin stadiul al doilea larvar, acestea eclozeaza si invadeaza mucoasa intestinala, dupa care sunt transportate prin sangele portal si circulatia generala catre plamani. Larvele se maturizeaza in plaman (10 - 14 zile), penetreaza peretele alveolar, ascensioneaza prin arborele bronsic si ajung in faringe, de unde sunt inghitite a doua oara. Ajung in intestinul subtire unde evolueaza la stadiul de adult. Adultul poate trai 1 - 2 ani, iar durata de timp scursa din momentul ingestiei oului, pana la cel al depunerii de oua de catre o femela adulta este de 2 - 3 luni.
Este de remarcat ca ascarizii sunt paraziti mobili, care se deplaseaza in tubul digestiv, inclusiv prin diferite orificii, putand produce astfel, obstructii.
De asemenea, ei pot muri, determinand inflamatie, necroza, infectie si abcese. Mai mult, larvele migrante pot ajunge la creier, maduva spinarii, rinichi, determinand granuloame si diferite fenomene infectioase.
Din punct de vedere clinic, majoritatea celor infectati sunt asimptomatici, chiar si in comunitatile cu prevalenta ridicata. Se intampla ca diagnosticul sa fie pus tarziu, datorita pasajului asimptomatic rectal al unui vierme adult.
Simptomatologie
La unii indivizi cu grad ridicat de parazitare se poate constata existenta anorexiei, a discomfortului abdominal sau a diareei, insa acestea nu pot fi atribuite direct ascaridiazei. Rar intalnite sunt simptomele de ascaridiaza pulmonara, de sindrom Loeffler (a carui cea mai comuna cauza este ascaridiaza), urticaria (la 15% din bolnavi, in primele 4 - 5 zile de boala), obstructia intestinala (85% din cazuri au aparut la copii de 1 - 5 ani si localizarea obstructiei a fost in ileumul terminal).
Ascaridiaza hepatobiliara sau pancreatica sunt rare, ca si alte afectari digestive cum ar fi apendicita, colangita, colicile biliare, icterul obstructiv, granulomatoza peritoneala, etc. Desi toti clinicienii sunt de acord ca numai un procent redus de ascaridiaze conduce la o patologie severa, aceasta trebuie avuta in vedere pentru ca, nu mai putin de un sfert din populatia Globului este parazitata. Diagnosticul de certitudine in cazurile necomplicate de ascaridiaza se pune pe coprocultura, dar un indicator care poate orienta diagnosticul este si eozinofilia (poate ajunge la 50% in stadiile pulmonare). |
