 Anchilostom
Anchilostomul uman cuprinde doua specii de nematode (limbric): Ancylostoma duodenale si Necator americanus si este un vierme parazit din clasa nematodelor, de cativa milimetri lungime. El patrunde in intestinul subtire si se hraneste cu sangele pe care il obtine muscand mucoasa intestinala.
Contaminare si simptome
Ouale ajung in excremente, si in conditii favorabile (umiditate, caldura, umbra), larvele ies din oua in 1-2 zile. Larvele rhabditiforme eliberate se dezvolta in fecale si/sau in sol, si dupa 5-10 zile devin filariforme (al treilea stadiu), odata ajunse in acest stadiu larvele sunt infectioase. Atunci cand persoanele merg cu picioarele goale pe solul contaminat, larvele patrund in organism prin piele, provocand o mancarime deosebita numita anemia de tunel sau bubele dulci ale minerilor (anchilostomul face ravagii in mine si tunele). Ca urmare, larvele sunt purtate prin vene catre inima si apoi catre plamani. Aici patrund in alveolele pulmonare si trec din arborele bronhic in faringe, ajunse aici larvele sunt inghitite. Prezenta lor se manifesta prin tuse, o jena la deglutitie si la vorbit. In cele din urma larvele ajung in intestin. Infectia se manifesta prin prezenta de dureri si arsuri epigastrice, printr-o diaree, greturi si slabire. Cand viermii sunt foarte numerosi, ei provoaca o anemie, caracterizata prin paloarea bolnavului, gafaiala, tumefierea fetei si membrelor. Cei mai multi dintre viermii adult sunt eliminati in 1 sau 2 ani, dar recordul longevitatii poate atinge chiar mai multi ani.
Tratament si prevenire.
Tratamentul in cazul infectiei cu anchilostom se bazeaza pe administrarea medicamentelor antihelmintice ca pyrantelul, flubendazolul sau albendazolul. In zona tropicala, se previne infestarea evitandu-se asezarea direct pe sol si mersul cu picioarele goale, ca si interzicerea utilizarii dejectii lor umane ca si ingrasamant. |
