Originea cancerului mamar

In jur de 10% din cancerele de san la om pot fi puse in legatura direct cu o mutatie in linia celulelor germinative. Acest segment a suferit o evolutie mascata odata cu identificarea cator gene responsabile pentru cazurile familiale. Primele identificate au fost mutatiile afectand linia germinati a genei supresoare tumoralep53. Boala determinata de aceste mutatii — denumita sindromul Li-Fraumeni — se caracterizeaza prin faptul ca mutatiile mostenite ale genei p53 duc la o incidenta crescuta a cancerului de san, sarcomului osteogenic si a altor boli maligne.
O alta gena supresoare tumorala incriminata in cancerul de san, BRCA-l, a fost identificata la nivelul locusului q21 al cromozomului 17; aceasta gena codifica o proteina digitiforma cu zinc, iar produsul ei trebuie sa functioneze ca un factor de transcriptie. Femeile care mostenesc o alela mutanta a acestei gene de la un parinte (oricare ar fi acesta) au un risc de a face boala de 85-90% pe parcursul vietii, si, de asemenea, un risc de 33% de a dezvolta cancer orian. Barbatii purtatori ai unei alele mutante au o incidenta crescuta a cancerului prostatic (si nu a neoplasmului mamar). O a treia gena, denumita BRCA-2, localizata pe cromozomul 11, se asociaza cu o incidenta crescuta a cancerului mamar la barbati si femei.
Gena sindromului ataxie-telangiectazie este asociata cu o sensibilitate extrema la radiatii ionizante, chiar in stare heterozigota, adica in 1-2% din populatia generala. Din cauza susceptibilitatii crescute la cancerul indus de radiatii, purtatorii heterozigoti ai acestei gene sunt supusi riscului de neoplasm in timpul unor proceduri precum screening-ul mamografic.
Rolul acestor gene in cazurile sporadice de cancer de san este chiar mai important decat cel in formele mostenite de neoplasm mamar. De exemplu, mutatia geneip53 este intalnita la aproximativ 40% din cancerele de san dobandite. Pana acum, nu au fost decelate do despre mutatii ale genei BRCA-l in cancerul primitiv de san. Oricum, intr-un numar mic de cazuri sporadice de cancer de san s-a demonstrat scaderea expresiei ARNm al BRCA-l. La alte neoplasme s-a gasit o localizare anormala a proteinei BRCA-l, astfel ca este posibil ca gena BRCA-l sa joace un rol in patogeneza cazurilor sporadice. in plus, dupa cum s-a remarcat, prin pierderea heterozigotivitatii in cazurile de cancer de san la om, se pierd si alte tipuri de activitate supresoare tumorala. in final, o oncogena dominanta joaca rolul principal in circa 25% din cazurile de cancer de san. Produsul acestei gene, membru al superfamiliei receptorilor EGF, denumit erbB2 (HER-2, neu), este supraexprimat la acesti pacienti cu cancer de san, datorita amplificarii genice si aceasta supraexpresie poate transforma epiteliul normal al sanului.In timp ce terapia genica de restaurare nu este inca o realitate clinica, cate studii clinice incearca abordarea problemei supraexpresiei genelor. Speranta ultima pentru cancerul de san este alterarea evolutiei bolii prin manipularea directa a genelor responsabile de procesul malign.