Imunitatea organismului
Imunitatea organismului este o stare, cu caracter protector fata de substantele straine agresoare si care introduse in corp nu provoaca reactii evidente clinic. Termenul a apartinut initial domeniului juridic, din perioada tarzie romana, immunis insemnand neafectat de obligatii militare.
Imunitatea in mare parte este determinata genetic, aceasta insemnand mostenirea unor facilitati protective aparute si perfectionate in interactiunea diverselor generatii succesive de vietuitoare si mediul ambiant, caractere care se transmit urmasilor. Procesele de imunitate se dezvolta insa si in fiecare organism, la contactul cu substantele agresoare din mediul ambiant (imunitate naturala, imunitate capatata).
Agentii care ataca organismul sunt multiplii; in perioada lui Pasteur si dupa el, au fost cercetati in special cei microbieni si imunitatea parea ca este o functie legata strans de acestia (imunitate restransa). Treptat s-au definit noi grupe de agresori: protozoare, virusi, pulberi si gaze, helminti rezultate din procesele tehnologice, droguri, substante continute in unele alimente, otravuri sau produse vegetale si animale etc.