Cateva notiuni de anatomie a colonului
Constipatia este mai frecventa in randul femeilor. 80% dintre persoanele care sufera de constipatie cronica sunt femei.
O alimentatie necorespunzatoare provoaca de cele mai multe ori constipatie, o tulburare a colonului.
Intestinul este divizat in doua parti - intestinul subtire (duoden, jejun si ileon) si intestinul gros (cecul, colonul ascendent, transversal si descendent, sigmoidul si rectul). In conditii normale, in medie, 1-2 litri de continut lichid intra pe zi in prima parte a intestinului gros (cecum si colonul ascendent), unde este amestecat pentru a se asigura contactul optim intre continutul intestinal si suprafata mucoasei intestinale. Astfel, excesul de apa si anumite substante chimice (saruri anorganice) pot fi reabsorbite. Colonul este in principal un container, in care scaunul este stocat, format si eventual eliminat. Prin absorbtia excesului de apa din scaun, este prevenita pierderea acesteia prin tractul gastrointestinal. Transportul prin intestinul gros este efectuat de miscarile musculaturii. Acestea sunt de mai multe tipuri: segmentare, peristaltice si „in masa".
Miscarile segmentare (segmentarea) sunt contractii intermitente ale segmentelor invecinate ale intestinului, care contribuie la o mai buna amestecare a continutului intestinal, permit absorbtia apei, care duce la formarea scaunului. Peristaltismul reprezinta contractiile segmentelor consecutive adiacente ale intestinului, care deplaseaza continutul intestinal in directia rectului si apoi in afara organismului. Miscarile „in masa" sunt rare si sunt asemanatoare cu miscarile peristaltice. Necesitatea defecatiei apare cand fecalele intra in rect, intinzand peretii acestora si stimuland receptorii (terminatiile nervoase) ale mucoasei. O data cu varsta, sensibilitatea acestor receptori scade si este necesara o contributie mai mare a muschilor din peretele abdominal, pentru eliminarea scaunului