 Tricostrongiloza
Tricostrongiloza este cauzata de speciile de Trichostrongylus, care sunt in mod normal paraziti ai animalelor erbivore, pot infecta accidental omul, in special in Asia si Africa. Acest parazit a fost denumitpseudo-vierme cu carlig, datorita simila-ritatilor din ciclul biologic si morfologia oualor. Oamenii dobandesc infectia prin ingerarea accidentala a larlor de Trichostrongylus de pe legumele cu frunze contaminate. Larle nu migreaza la om, dar se matureaza direct in intestinul subtire, denind viermi adulti. Acesti viermi ingera mult mai putin sange decat viermii cu carlig; majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice, dar infectiile masi pot produce anemie usoara si eozinofilie. Ouale de Trichostrongylus, evidentiate la examenul coproparazitologic, seamana cu cele ale viermilor cu carlig, dar sunt mai mari (85 pe 115 (im).
Anisakiaza este o infectie digestiva produsa prin ingestia accidentala a pestilor de apa sarata cruzi, care contin lar de nematode apartinand familiei Anisakidae. Incidenta anisakiazei in Statele Unite a crescut, ca rezultat al popularitatii sporite a meniurilor cuprinzand peste crud. Majoritatea cazurilor apar in Japonia, Olanda si Chile, unde pestele crud sub forma de sushi, heringi in saramura si, respectiv, seviche, constituie produse culinare traditionale. Nematodele din familia Anisakidae paraziteaza multe animale marine, cum sunt balenele, delfinii si focile. in parcurgerea ciclului de viata parazitar complex afectand lantul trofic marin, larle infectioase migreaza in musculatura dirsilor pesti. Atat Anisakis simplex, cat si Pseudoterranova decipiens au fost implicate in anisakiaza umana, dar un sindrom gastric identic poate fi produs de larle rosii ale parazitilor eustrongylides ale pasarilor mancatoare de pesti. Cand omul consuma peste crud infectat, larle vii pot fi expectorate in interval de 48 de ore. Larle pot insa si sa penetreze imediat mucoasa stomacului. in interval de cateva ore urmeaza o durere violenta in abdomenul superior, insotita de greata si uneori varsaturi, mimand un abdomen acut. Diagnosticul poate fi silit prin vizualizare directa la endoscopia superioara, evidentierea viermelui prin examen radiografie cu substanta de contrast sau prin examenul histopatologic al tesutului extras. Pentru cei experimentati este preferata prima tehnica, deoarece extractia prin tehnica endoscopica a lari localizate in intestin este curativa. Larle pot, de asemenea, sa ajunga la intestinul subtire, unde penetreaza mucoasa si provoaca un raspuns granulomatos eozinofilie puternic. Simptomele pot aparea la 1-2 saptamani dupa ingerarea carnii infectate, cu durere abdominala intermitenta, diaree, greata si febra asemanatoare bolii Crohn. Diagnosticul poate fi sugerat prin studii baritate si confirmat prin rezectia curativa chirurgicala a granulomului, la nilul caruia este localizat viermele. Ouale de anisakid nu sunt prezente in scaun, pentru ca larle nu se maturizeaza la om. Larle de anisakid din pestele de apa sarata sunt omorate prin preparare termica la 60°C, congelare la -20°C timp de 3 zile sau congelare comerciala, dar nu si prin sarare, marinare sau afumare la rece a pestelui.
Capilarioza intestinala este produsa prin ingestia pestelui crud infectat cu Capillaria philippinensis. Autoinfectia ulterioara poate duce la un sindrom ser casec-tizant. Boala apare in Filipine si Tailanda, ocazional si in alte regiuni din Asia. Ciclul natural al C. philippinensis afecteaza pestele din apa dulce sau salcie. Dupa ce omul mananca peste crud, larle ajung in intestin si se maturizeaza in viermi adulti, care produc direct lar invazi, ce produc inflamatia intestinala si distrugerea vililor. Capilarioza are un debut insidios, cu durere abdominala nespecifica si diaree apoasa. Daca nu este tratata, autoinfectia progresiva poate duce la enteropatie cu pierdere de proteine si malabsorbtie sera, ducand pana la deces datorita casexiei, insuficientei cardiace sau suprainfectiei. Diagnosticul este silit prin identificarea oualor caracteristice in forma de arahida (20 pe 40 \\im) la examenul coproparazitologic. Pacientii in stare grava necesita spitalizare si terapie suportiva, in plus fata de tratamentul antihelmintic prelungit.
Angiostron-giloza abdominala este intalnita in America Latina si Africa. Parazitul zoonotic Angiostrongylus costaricensis produce ileocolita eozinofilica ca urmare a ingestiei de getale contaminate. A. costaricensis paraziteaza in mod normal sobolanul alb si alte rozatoare, avand drept gazde intermediare limacsii si melcii. Omul se infecteaza prin ingerarea accidentala a larlor infectante din secretia molustelor depozitata pe fructe sau legume; copin sunt expusi celui mai mare risc. Larle penetreaza peretele intestinal si migreaza in artera mezenterica, unde se dezvolta, denind viermi adulti. Ouale depozitate in peretele intestinal provoaca o reactie granulomatoasa eozinofilica intensa, iar viermii adulti pot produce arterita mezenterica, tromboza sau infarct intestinal franc. Simptomele pot mima apendicita, incluzand durere si sensibilitate abdominala, febra, varsaturi si o masa tumorala palpabila in fosa iliaca dreapta. Leucocitoza si eozinofilia sunt pronuntate. Clisma baritata poate releva defecte de umplere ileocecala, dar diagnosticul definitiv este de obicei silit pe cale chirurgicala, cu rezectia intestinala partiala. Examenul anatomopatologic arata un perete intestinal ingrosat, cu granuloame eozinofilice, inconjurand ouale de Angiostrongylus. in cazurile nechirurgicale, diagnosticul se sileste doar pe baza semnelor clinice, deoarece larvele si ouale nu pot fi detectate in materiile fecale. Terapia medicamentoasa pentru angiostrongilioza nu este satisfacatoare, ingrijirea atenta si rezectia chirurgicala in caz de simptome sere sunt elementele principale ale tratamentului. |
