 Toxoplasmoza
Toxoplasmoza este o parazitoza relativ frecventa, care la nou-nascut se prezinta sub o forma clinica mai grava, iar la copilul mai mare si la adult sub o forma latenta, usoara, adeseori trecuta cu vederea.
Agentul etiologic al toxoplasmozei este un protozoar de 6—8 microni Toxoplasma gondi, la care trofozoitii paraziteaza celulele sistemului reticuloendotelial in interiorul carora se multiplica. Chisturile mai mari (15—100 microni) rezulta din aglomerarea a sute de trofozoiti.
In general boala se poate prezenta ca o toxoplasmoza castigata (dobandita), de regula mai usoara, sau congenitala, adeseori mai grava. In toxoplasmoza dobandita boala poate imbraca forme limfoganglionare, exantematice, encefalitice, oculare, viscerale etc. care au o evolutie frecvent favorabila. Nu acelasi lucru se poate spune despre toxoplasmoza congenitala, care se insoteste de implicatii patologice severe si importante. Astfel daca trecerea toxoplasmelor in organismul fetal se face de exemplu in primele luni ale gestatiei, fatul moare si va avea loc avortul sau se naste un copil cu malformatii. Din aceasta cauza, pe buna dreptate, toxoplasmoza congenitala este considerata, ca una din cele mai frecvente cauze ale anomaliilor congenitale grave si ale mortinatalitatii prin infectii. De asemenea, in nasterea prematura fatul poate muri prin leziuni grave si diverse malformatii (hidrocefalie, microcefalie, anencefalie, mongoloism, malformatii cardiovasculare etc). Malformatiile oculare din asemenea cazuri (microftalmia, iritele, iridociclitele, cataractele etc), sunt si acestea severe si numeroase.
In formele subacute, ca si in cele cronice, boala imbraca un caracter clinic mai atenuat. Totusi se pot remarca si la acestea accese epileptice sau epileptiforme, convulsii si tulburari psihice. Un loc important il pot ocupa tulburarile cardiovasculare, manifestarile oculare si semnele de inapoiere ale dezvoltarii mintale. Prin toate acestea, toxoplasmoza congenitala este considerata ca o boala grava si cu un prognostic destul de rezervat.
In toxoplasmoza, in special in cea dobandita, manifestarile bolii sunt atat de variate incat stabilirea unui diagnostic clinic este aproape imposibila. Punerea in evidenta a parazitului printr-un examen direct (in sange, sputa, lichid cefalorahidian, exudat amigdalian, suc ganglionar etc.) daca nu este chiar imposibila, este oricum, exceptionala. Parazitii sunt de obicei in numar mic, fiind destul de greu de identificat. De aceea, in practica, diagnosticul bolii se face mai frecvent prin examene serologice, din care mai folosite sunt reactia de hemaglutinare indirecta si mai ales reactia de imunofluorescenta indirecta, pe care am introdus-o si noi in practica laboratorului de parazitologie. In prezent rezultate superioare in diagnosticul toxoplasmozei se pare ca vor putea fi obtinute prin metodele imunoenzimatice de tip ELISA.
In tratamentul toxoplasmozei se beneficiaza de pe urma unor preparate care dau rezultate destul de satisfacatoare. Astfel, pirimetamina, asociata cu sulfamide (Sulfadiazina), administrata in doze corespunzatoare si pe perioade mai lungi se bucura de un nume bun. O grija deosebita se acorda in tratamentul toxoplasmozei femeii gravide, ca si in tratamentul leziunilor oculare sau al bolii intalnite la imunocompromisi. |
