Sarcocistoza
Sarcocistoza este o parazitoza rara si mai putin cunoscuta la om. Se insoteste de manifestari digestive in general usoare sau musculare.
Agentul etiologic al bolii poate fi Sarcocystis suihominis sau Sarcocystis bovihominis, protozoare cu un diametru de 10— 12 microni, din clasa sporozoarelor pentru care omul este o gazda finala. Rolul de gazde intermediare, in care parazitii trec prin doua etape de inmultire asexuata, revine animalelor (porcului si respectiv boului). In intestinul omului, ca gazda finala, are loc inmultirea sexuata a parazitilor, din care rezulta sporochistii infectiosi, aceia care asigura continuarea ciclului. Omul poate fi si gazda intermediara pentru specia Sarcocystis lindemani prezenta in cazuri rare sub forma unor chisturi tubulare, lungi (tuburile lui Miescher), localizate in fibrele musculare. Nu se stie pana in prezent cine detine in acest caz rolul de gazda definitiva.
In cazul infestarii cu Sarcocystis suihominis sau Sarcocystis bovihominis prezenta si evolutia parazitului in tesutul subepitelial al mucoasei intestinale se insoteste de dureri abdominale, greturi, varsaturi si uneori de o diaree sanguinolenta care poate merge spontan spre vindecare. In infestarea cu Sarcocystis lindemani, localizat in fibrele musculare, boala se poate manifesta cu dureri musculare (polimiozita) si cu o eozinofilie sanguina uneori destul de ridicata.
In primul caz in care omul are rolul de gazda definitiva (pentru S. suihominis si S. bovihominis) diagnosticul rezulta din identificarea sporochistilor (cate doi sporochisti, cu cate patru sporozoiti) in materiile fecale.Recent au fost incercate in diagnosticul acestora si reactii imunobiologice (reactia de imunofluorescenta indirecta), in cazul al doilea in care omul serveste de gazda intermediara (S. lindemani), diagnosticul este stabilit de cele mai multe ori la necropsie, tuburile lui Miescher fiind gasite in muschiul cardiac sau in muschii membrelor.
Nu se cunoaste inca un tratament la om in aceasta parazitoza, care, asa dupa cum am vazut, se prezinta si cu o evolutie clinica, de cele mai multe ori, usoara. |